Absurdul vieţii: Atentatul de la Sarajevo… sau începutul sfârşitului…

"Sunt complet nebuni! Un război între europeni înseamnă un război civil, cea mai monumentală tâmpenie pe care lumea a făcut-o vreodată". Generalul Lyautey, rezident general al Franţei în Maroc

Deşi atentatul de la Sarajevo a fost considerat ca fiind detonatorul direct al Primul Război Mondial, acest asasinat a fost doar pretextul razboiului. Cauzele acestui prim conflict mondial au fost mult mai complexe: concurenta economica, imperialismul si nationalismul, disputele anterioare nerezolvate precum lipsa surselor de materie primă şi de pieţe de desfacere pentru industria central-europeană, sistemul de alianţe, guvernarea fragmentară, întârzieri şi neînţelegeri în comunicaţia diplomatică, cursa înarmărilor etc.De asemenea, tendinta Germaniei de a deveni cea mai mare putere militara a Europei şi de a înlătura supremaţia navala a Marii Britanii a produs tensiuni mari intre cele doua tari. Imperiul Austro-Ungar era caracterizat da nemultumirea si agitatia nationalităţilor, tinute cu greu intr-un stat unitar.

Familia imperială: Franz Ferdinand, alături de soţia sa, principesa Sofia Chotek de Hohenberg şi de cei trei descendenţi ai familiei.

Astfel, arhiducele Austriei, Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungariei, dorea ca imperiul dualist să-şi menţină autoritatea asupra unei mari parţi a teritoriilor locuite de slavii de sud, măsură cu care naţionaliştii pro-sârbi nu erau de acord. Aceştia s-au constituit în organizaţia secretă ”Mâna neagră” şi au hotarât că arhiducele trebuia lichidat. Prilejul s-a ivit în ultima zi a vizitei lui Franz Ferdinand şi a soţiei sale, principesa ceha Sofia Chotek de Hohenberg, la Sarajevo, în Bosnia, la data de 15/28 iunie 1914.

Aceeaşi zi reprezenta pentru sârbii din Bosnia-Herţegovina, deveniţi supuşi ai imperiului în 1908, un alt simbol, cel al înfrângerii în faţa Otomanilor în bătălia de la Kossovopolje şi al luptei pentru independenţă. Astfel, după participarea la slujba religioasă ţinută în capela hotelului unde erau cazaţi, arhiducele Frantz Ferdinand împreuna cu soţia sa s-au alăturat cortegiului manifestanţilor.

Complotiştii nu ştiau dacă arhiducele se afla în a doua sau a treia maşină.

Ei şi-au ocupat poziţiile şi au aşteaptat sosirea cortegiului. Unul dintre atentatori a întreabat un jandarm din apropiere în care dintre maşini se află arhiducele. Frantz Ferdinand ocupa cea de a treia maşina din cortegiu. În momentul în care maşina a trecut prin dreptul atentatorului, acesta a scos siguranţa bombei şi a aruncat-o imediat, înainte de a aştepta cele 10 secunde. Şoferul maşinii, surprins de zgomotul pe care l-a aseamănat cu o armă de foc, a apăsat instinctiv pe acceleraţie. Astfel, bomba a aterizat în spatele arhiducelui, pe capota lăsată a maşinii decapotabile. În cele din urmă, bomba a alunecat pe stradă şi a explodat mai aproape de maşina din spate. În încercarea nereuşită de atentat au fost răniţi uşor câţiva trecători, colonelul Erich von Merizzi şi contele Alexandre Boss-Waldeck. Cotegiul şi-a reluat ruta apoi şi a trecut pe lângă ceilalţi complotişti care nu au reacţionat în niciun fel, ajungând la destinaţia finală, anume la hotel.

Încercarea nereuşită a atentatului.

La revenirea la hotel, i se sugerează arhiducelui schimbarea programului vizitei sale şi a traseului stabilit anterior.

Franz Ferdinand decide însă că vrea să meargă la spital pentru a vedea cum se simte colonelul Merizzi. Statul său major decide atunci schimbarea rutei: maşina trebuia, în mod normal, să părăsească strada principală şi să facă dreapta la Podul Latin, apoi să o ia pe strada Franz Joseph spre direcţia centrului. Însă, s-a decis rămânerea pe strada principală, care era destul de largă, cât mai mult timp posibil înainte de a se îndrepta spre spital unde era internat colonelul Merizzi rănit în urma primei încercări nereuşite de atentat cu bomba.

Arhiducele a plecat spre spital cu o singură maşină însoţitoare, cea a şefului poliţiei. În dreptul Podului Latin, soferul maşinii poliţiei dintr-o simplă eroare sau neinformat anterior de schimbarea rutei, a virat dreapta pe pod, iar maşina în care era arhiducele şi-a continuat drumul pe strada principală.

Gavrilo Princip, un student de 19 ani – asasinul familiei imperiale.

Însoţitorul aflat în dreapta şoferului maşinii în care se afla arhiducele, ordonă întoarcerea maşinii şi urmarea traseului stabilit: Podul Latin şi strada Franz Joseph. Manevra s-a desfăşurat cu dificultate din cauza străzii înguste, însă în ovaţiile trecătorilor aflaţi la faţa locului incântaţi de faptul că puteau fi atât de aproape de familia imperială. Printr-o coincidenţă tragică, Gavrilo Princip era acolo, în apropiere, supărat şi furios probabil din cauza eşecului planului stabilit. Nu mai avea starea de spirit necesară pentru a se gândi la un nou plan şi, de fapt, nici intenţia de a mai ucide. Şi dintr-o dată, în faţa ochilor îi apare, la mai puţin de doi metri depărtare, cuplul imperial. Princip a reacţionat mai mult din instinct: a scos pistolul şi a tras. Avea să mărturisească la proces că a întors capul în momentul tragerii şi că nu mai ştie de câte ori a tras sau asupra cui. Gavrilo trăsese de două ori: primul glonţ l-a atins pe Franz Ferdinand, atingându-i vena jugulară, iar al doilea a lovit-o pe Sophia în abdomen.

Atentatul şi-a atins scopul imediat, insă a fost picatura care a umplut paharul declanşării unui conflict monstruos – Primul Război Mondial.