Războiul – un conflict străin celor implicaţi direct

Conflictul ca stare individuală sau generală este una dintre contradicţiile care guvernează întrega viaţă umană. La nivel interior individual sau la nivel relaţii interumane ori în planul economic sau social, între naţiuni şi state, starea conflictulală a fost din totdeauna una dintre condiţiile care au determinat dezastre pentru unii şi prosperitate pentru alţii. Dintr-un conflict, cele două părţi nu vor ieşi cu pagube distribuite în mod egal. Întotdeauna una dintre părţi va avea mai mult de suferit decât cealaltă, fără a aminti de faptul că pe lângă pierderile de ordin uman şi financiar există şi o categorie de instituţii sau indivizi care prosperă într-un mod cu totul uimitor în urma conflictelor de orice fel.

Războiul, precum conflict interstatal, reprezintă un dezastru total cu consecinte din cele mai cumplite. Învinşi sau învingători, consecinţele finale sunt aproximativ aceleaşi. Nu există decât un nou început pentru fiecare dintre ei. Adevăraţii învingători nu sunt cei care au participat în mod direct în luptă, ci cei din culisele războiului, cei care au dirijat din umbră şi de la adăpost de bombe şi tunuri.

Plecare este obligatorie… întoarcerea este stabilită de hazard…

Aşa cum bine se ştie, motivul declanşării conflictului este unul aparent, în spatele lui ascunzându-se o cu totul altă cauză, de multe ori adevărata motivaţie fiind de ordin ocult, raţiune care a determinat declanşarea conflictului respectiv. În general cei care declanşează conflicte violente, de la certuri finalizate cu agresiuni, până la conflicte armate declanşate între state determinate de raţiuni politice, cu pierderi de vieţi omeneşti şi dezastre materiale, nu-şi pun problema mijloacelor cu care scopul urmărit va fi atins. Orbiţi şi uneori obligaţi de adversar să intre în conflict, participanţii chiar dacă nu cred în totalitate în cauza pe care o apără, se vor lăsa târâţi într-o luptă inegală şi nejustificată. Gândind raţional, orice conflict poate fi evitat dacă părţile adoptă poziţii tolerante, renunţă la pretenţii absurde şi nu doreşte să cucerească teritorii care nu-i aparţin. Însă dorinţa de putere, de a domina teritorial lumea, industrial ori economic, a determinat din toate timpurile, războaie absurde.

Drumul către front  în pas de defilare.

Soldat!…Drepţi!… Eşti gata să mori pentru patrie? Revistă de front în condiţii reale de război.

Şi ca întotdeauna, pierderile nu sunt ale celor care au declanşat conflictul, ci ale celor care participă şi sunt folosiţi, inoculându-li-se persuasiv ideea că „războiul” este al lor. Este trist şi dezolant faptul că cei care au murit sau cei a căror viaţă a fost distrusă în urma ”războiului lor”, au fost absolut nevinovaţi în faţa orgoliilor şi dorinţei de putere ale celor care au declanşat conflictul. În general, primii mor, iar ceilalţi înfloresc. Aceasta este legea nescrisă a războiului. Armele n-au rezolvat niciodată nimic pentru ce-i în mâna cărora au fost efectiv, ei fiind doar o masă de manevă la îndemâna puterilor oculte, puteri care au avut ca motivaţie convingătoare, problemele politice ale ţării, naţionalismul, cucerirea teritorială şi deţinerea resurselor aferente acelor teritorii.

Războiul lor s-a incheiat cu o ”pace” tragică.
Între viaţă şi moarte nu este decât frică.

Au murit sau au rămas mutilaţi pe viaţă, dar cu mândria şi demnitatea fabricată, numită pompos patriotism. Noţiune extrem de falsă însă care a prins în mod copleşitor în minţile celor mulţi şi săraci. Li s-a inoculat ideea, forţându-i mai apoi pe cei care nu credeau în patriotism, să participe la conflict fără să aibă posibilitatea alegerii opţiunii. Patria şi teritoriul trebuiau apărate de invazia străină care ameninţa să ne adauge ca teritoriu la imperiul pe care tocmai îl construiau. Şi rău ne-ar fi stat acum să fim cetăţeni germani, civilizaţi, cu Cioran alături de Goethe.

Aspecte militare din primul război mondial… sau haosul şi dramatismul războiului…

Conducerea armatei. Conducerea trupei.
Piese de artilerie.

 

Pe jos… … şi călare…
Pe apă… …sau pe uscat…

Tranşeele, spaţiul inuman în care soldaţii supravieţuiau la limita dintre viaţă şi moarte…
Refugiaţi din calea morţii…

Despre război nu pot vorbi cu adevărat decât cei care au trăit acele clipe de groază, acei ani care sau scurs între temeri şi speranţe, între viaţă şi moarte. Noi cei care am aflat ce este războiul din cărţi sau din filme , nu suntem capabili să ne imaginăm dimensiunea tragediei războiului. Suntem departe de a înţelege cele trăite de populaţia civilă sau de soldaţii folosiţi precum carne de tun. Mizeria, disperarea, frica, condiţiile inumane, moartea ce bântuia la tot pasul, dezastrul economic şi social, drama familiilor rămase singure, toate acestea şi multe altele conduc la întrebarea legitimă… Este sau a fost războiul necesar?