Femeia ca marfă… Catalog de produse…

Se spune despre prostituţie că este cea mai veche meserie din lume. A oferi farmece trupeşti contra cost nu a fost şi nu este nici acum o noutate sau un aspect de neconceput în lumea firescului uman, al instinctelor sexuale, al nevoilor organice. Din toate timpurile femeia a avut cele mai diverse semnificaţii în viaţa bărbaţilor. De la femeia mamă, soţie, amantă, adulată, iubită, respectată, căreia poeţii i-au dedicat ode şi versuri tulburătoare, până la femeia-obiect al nevoilor şi instinctelor masculine, porniri de multe ori animalice.

In anul 1927, Romania avea 12.431 dame de consumatie: 9.610 romance, 8 italience, 17 frantuzoaice, 18 grecoaice, 61 de rusoaice, 25 de turcoaice, 1.404 unguroaice, 170 de poloneze, 171 de cehoaice si 947 de alte nationalitati. Desigur, aceasta era statistica de la noi, însă fiecare ţară europeană avea de asemenea bordelurile şi prostituatele ei.

În perioada antebelică şi interbelică, bordelurile erau un refugiu deosebit de apreciat pentru majoritatea bărbaţilor care doreau şi simţeau nevoia să frecventeze astfel de locuri. Damele de companie sau de consumaţie, aşa cum erau numite, aveau un statut bine definit, erau organizate în case de toleranţă şi lucrau cu “carte muncă” precum orice angajat la stat, plătitor  de impozite şi taxe.

Fetele erau foarte frumoase, de o senzualitate fermecătoare, provocatoare şi charmante, irezistibile bărbaţilor care treceau pragul caselor de toleranţă.

Existau bodeluri de lux, case de toleranţă la periferii, case de rendez-vous, pînă la femeile “care făceau trotuarul“. “Damesele” aveau condicuţă şi tarife în funcţie de prestaţie şi statutul social al domnilor care frecventau stabilimentul.

Tarife şi meniuri ale prestaţiilor în diferite bordeluri.

Domnii care preferau o anumită domniţă, aveau posibilitatea să plătească un abonament pe o perioadă determinată, beneficiind în felul acesta de o reducere, spre deosebire de cei care se bucurau de fiecare dată de farmecele altei prostituate, plătind prestaţia la preţ intreg.

Damele de companie erau pentru toate gusturile şi toate buzunarele.

Aspectare înainte de proba de lucru…

Fetele se pregăteau  pentru prestaţie. Oare ce se ascundea sub zâmbetul lor sau sub mimica ce părea impasibilă?

Fericite, se bucurau de micile atenţii pe care le primiseră ”bonus” din partea celor mulţumiţi de serviciul oferit.

Igiena personală nu presupunea epilarea. Unii bărbaţi apreciau pilozităţile din zonele intime, inclusiv axilă şi picioare, ca fiind deosebit de senzuale. Probabil că nici “parfumurile” aferente pilozităţii nu îi deranjau foarte tare, dimpotrivă erau un stimulent în plus de excitare sexuală. În schimb erau obligate să se supună controalelor medicale periodice, ale căror rezultate care erau înscrise în fişele medicale.

 

Sigur că într-un rai al plăcerilor carnale  perversiunile sexuale fac parte din momentele de relaxare ale prostituatelor.

Fetele erau libere să-şi pună în practică toate fanteziile sexuale, lăsându-se pradă plăcerilor carnale fără limită.

Pauză de cafea şi o ţigară între cele două reprize de lucru…

… ŞI A VENIT RĂZBOIUL!…

În timpul războiului bordelurile erau frecventate pentru echilibrarea stării de spirit a trupelor, acest lucru contribuind uneori în mod decisiv la susţinerea morală şi eficienţa acţiunilor de luptă.

Prostituatele erau considerate simple obiecte pentru satisfacerea nevoilor sexuale.

 

  Negocierea prestaţiei nu era un lucru simplu. “Masa tratativelor” era în stradă ori în localuri. Acolo se stabilea în amănunt preţul şi “operaţiunile” pe etape şi momente care duceau la satisfacerea clientului. Prin urmare clientul ştia foarte bine ce plăteşte şi ce primeşte în schimbul banului cheltuit cu folos.

Damele se lăsau greu înduplecate ţinând la profesionalismul şi experienţa lor în materie de satisfacere trupească. Negociau ferm cererea şi oferta.

 

Se spune că femeia nu devine curvă decât dacă bărbatul o face curvă. Adică bărbatul este cel vinovat de decăderea femeii în plan trupesc şi moral. Adevărul însă stă în alegerea de către femeie a acestei meserii ce în aparenţă pare foarte uşoară, în realitate, conform sumarelor studii psihologice, fiind una dintre cele mai degradante şi grele profesii. Din păcate se pare ca nu există studii psihologice aprofundate legate de psihologia prostituatei şi determinarea ei de a alege această meserie. Ce simte, cum simte, dacă simte şi cât simte, unde este sufletul acestei femei şi dacă ea este prezentă la consumarea actului sexual, complexitatea trăirii ei interioare, nu le vom cunoaşte decât dacă ele, profesionistele, vor consimţi să-şi etaleze interioritatea în faţa psihologilor care vor studia un astfel de domeniu.

Cele mai multe sunt lipsite de simţire, neimplicate emoţional, sufleteşte, ele lipsind din actul sexual. Mintea, inima, sufletul sunt total absente, simularea sau participarea lor la act făcând parte din vocaţia profesională şi responsabilitatea faţă de client.

Preludiu teatral…

Orgasm… poate simulat…

Postludiu sau relaxare înaintea unei noi reprize?

 

Oare s-a deschis un nou bordel? De-a lungul timpului au existat numai bordeluri pentru bărbaţi… Pe când bordeluri şi pentru femei ?… În fond feminismul presupune şi această egalitate în drepturi.

Războiul şi dramele lui s-au reflectat şi în viaţa prostituatelor…

După război, francezii au pedepsit drastic prostituatele considerându-le ”trădătoare”, ele fiind acuzate de faptul că s-au prostituat cu soldaţii germani. Din acest motiv, au fost batjocorite şi umilite în public. Au fost rase în cap, stigmatizate cu semnul zvasticii şi plimbate pe străzi cu pancarte agăţate de gât, nu înainte de a fi bătute crunt. Desigur, a fost perioada de tranziţie până când fetelor le-a crescut din nou părul, s-au reabilitat pentru a fi din nou apte să-şi practice meseria, moment în care noii clienţi erau tocmai cei care le batjocoriseră la sfârşitul războiului.

Am asociat imaginea de faţă intr-un mod plastic cu imaginea interioara şi exterioara a prostituatei. Trupul tânăr, de o frumuseţe sculpturală, seductor şi irezistibil prin farmec şi senzualitate este lăcaşul unui suflet în ruină. Oare ce le determină şi le-a determinat pe prostituate din totdeauna să aleagă această ”meserie” degradantă în plan uman? Ce monştri sălăşluiesc printre acele ruine ale sufletului lor?